Jan 9, 12 • De papa, Din oras • brylu • 2 Comments »

Weekendul ăsta m-a pălit din nou damblaua. Nu mă mai lovește atât de des ca în anii precedenți, dar și când vine, păi vine, nu se joacă. Și se întâmplă în felul următor. Mă plimb prin magazin și îmi pică ochii pe ceva. De exemplu, la ultima tură prin Carrefour mi s-a pus pata așa, în ordine: am văzut niște chifle americănești, proaspete și pufoase – hamburgeri, din voleu. După care, am dat peste niște sare groasă și grunjoasă. Și mi-am adus aminte că îmi doream de când să fac un pui pe sare – checked. Ca la pește să găsesc nește știuci nou-nouțe. Le-am aruncat și pe ele în coș dar încă mă așteaptă la tigaie.

De hamburgheri nu vă mai povestesc. Delicioși ca de fiecare dată. Dar de puiul pe sare nu mă pot abține. L-am mai făcut o dată, acum vreo două săptămâni, dar n-am avut nici sare așa de bună și no, primul e întotdeauna experiment. Cert este că e cel mai simplu fel de mâncare de făcut. În afară că trebuie să stea în cuptor între o oră și o oră jumate, altă atenție suplimentară nu cere.

Zburătoarea trebuie neapărat să fie grăsană. Eu mă orientez după preț, când e peste 20j de lei înseamnă că e grăsălană. Spălată fain frumos, un pic ciupilită de rămășițele de pene, lăsată la uscat, după care. Prima dată i-am tăiat pieptul a doua oară spatele. Am pus-o de fiecare dată cu partea tăiată pe sare. Frecat pe dinăuntru cu ce vă taie prin cap: eu am făcut un mix de usturoi, rozmarin, piper si boia la interior și usturoi, piper, sare, boia și un vârf de nucșoară la exterior. Nu știu dacă am încălcat vreun cod bucătăresc dar mie tare mi-o plăcut.

Apoi l-am trântit în cuptior. Prima dată l-am lăsat așa o oră. A doua oară l-am scos la fiecare sfert de oră și l-am tamponat cu vin roșu. După care, după ce a trecut ora, l-am scos și l-am uns din cap până în picioare cu un amestec din propria creație. Prima dată am făcut amestecul din două linguri de sos chili, patru de miere și una de soia. A doua oară am înlocuit sosul de soia cu două linguri de vin roșu și o linguriță de suc de lime. L-am uns la subsioară și l-am lăsat încă 15-20 de minute până s-a colorat frumos. Aaaa, era să uit. Înainte de a-l condimenta l-am ciuruit mai ceva ca Sergiu Nicolaescu și l-am îndopat cu usturoi. Booon.

Prima dată l-am asortat cu clasicii cartofi prăjiți. Ieri m-a apucat pofta de varză cu tăiței. Iar, o garnitură foarte lesne de făcut. Varza tăiată nu prea subțire, frământată cu sare, lăsată un pic să se potolească. Trântită peste două cepe călite, pusă la călit 5 minute dupe care am pus peste ea macaroanele. Înaintea macaroanelor am pus și doi pumni de alune de pădure zdrobite ciobănește ca să fie totul mai crocant.

Daaar, nicio rețetă de pui nu-i întreagă fără un mujdei sănătos. Io-s mare fan de mujdeiuri dar să mor de am găsit vreunul bun prin țară. La rotiseria din Sibiu unde haleam constant îl făceau din apă, ulei și usturoi zdrobit, la aia din Brașov unde am mâncat vreo lună era ceva cu gust de maioneză de borcan. Bleac. Io-l fac așe: vreo 15-20 de căței de usturoi zdrobiți, frecați cu sare, lăsați să lase un pic de zamă. După care îl mixeresc exact ca o maioneză, până crește la jumătatea cănii. Iar la final, o linguriță de miere și două roșii stropșite în mână. După 15 minute la frigider stă lingurița în el.

Am abuzat de mine, ficatul și stomacul meu? YOU BET! Așa că mă duc să bag o salată. NOT!

Tags: De papa, foto, utile