Jan 4, 12 • De plans, Din oras • brylu • 9 Comments »
Scriind de Miron Cozma mi-au zburat gândurile și spre antiteză. Și mi-am adus aminte de drama, că îi putem spune dramă, prin care a trecut Cehoslovacia, îi putem spune Cehoslovacia, la moartea lui Vaclav Havel. Cât de tare a suferit poporul, cât de dramatică a fost trecerea lui pe celălalt tărâm, cu cât respect și cu câtă adulație l-a condus poporul său iubit pe ultimul lui drum. Pentru poporul său, omul acela a fost un adevărat erou tratat în timpul vieții și după, ca atare.
Și am stat eu să mă gândesc așa, la eroii noștri. Cei de acum sau din ultimii 5-10 ani. Lăsați-i pe Horia, Cloșca și Crișan. Eroii de ieri, de astăzi sau de mâine. Stăteam și mă gândeam la moartea cui va avea România o asemenea reacție? Când ne vom manifesta și noi ca popor în fața pierderii unui „fiu al neamului”. Că pe mormântul lui Iliescu se va dansa tontoroiul de cum va cădea noaptea, pe-al lui Băsescu ceardaș și așa, tot mai departe. Pentru că sincer, în afară de marii actori români, nu-mi aduc aminte nicio înmormântare dureroasă pentru un popor întreg. Poate a lui Marian Cozma (ce ironie de nume…) care, iertat fie, n-a fost un erou al neamului ci un biet sportiv prins într-un conflict nefericit, întâmplător, în Ungaria. Poate am eu memoria scurtă, poate acum nu îmi vine în minte numele ăla după care sap. Trebuie să fie, măcar unul. Poate m-ajutați să îl găsim.
-
Dupa blogurile gri
Stă în draft de câteva zile. Am șters de cel puțin 10 ori primul rând al acestui articol. Nici acum nu știu dacă l-am început de unde trebuie și probabil multe din rânduri nu sunt puse...
-
Bloggere, sa te vada tara
V-am spus ieri pe pagina de Facebook a crocodilului (nu, nu se supără nimeni dacă îi dați un like, dimpotrivă) că urmează să mă deplasez fain frumos la emisiunea Raluca și Răzvan pentru a...
-
Hell comes with Android
Prin toamnă vroiam să vând HTC Cha-Cha-ul cumpărat cu nerăbdare în august, convins că fără tastă de Facebook nu se poate trăi viața de onliner. Am renunțat să îl vând ca să dorm...
bro, noi nu plangem la moartea nimanui. Noi suntem smecheri, spirituali si de viata, mai tari decat uischi cu gheata. Noi, cand moare cineva, radem pe twitter, ca sa vada lumea ce pontosi simpatici suntem, dar si ce culi si cum ne doare-n masculinitate.
@andrei crivat: plm… trist
O sa gasesti raspunsuri la Dan Puric in “Omul frumos”.
Chiar nu vad pe nimeni in acest moment
Taranul roman e erou . Pensionarul roman e erou. Oare noi vom avea taria sa fim eroi?
Poate pe Coposu trebuia sa-l plangem mai mult, sau personajul colectiv de la Revolutie si mineriade – cel simplu, curajos si sacrificat. Poate pe Octavian Paler. O sa-l plangem probabil pe Regele Mihai, din acelasi motiv ca si pe Coposu, pt tinuta morala.
Poate ca “romanul” Raed Arafat ar trebui considerat un erou al romanilor.
Poate ca dr. Pescamosca poate fi considerat un erou, cred ca sunt multi oameni care pot fi considerati eroi ai timpurilor noastre.
@Mihai Popa: De dr. Pescamosca eu, unul, n-am auzit. Arafat e, intr-adevar, un om exceptional, dar chiar erou… parca e un pic prea mult. Pana la urma, tot ce a facut el e normal insa iese din tipar pentru ca tot ce e in jur e anormal.
Da un google si citeste despre dr. Pescamosca, din pacate a murit anul trecut. A fost unul dintre cei mai mari chirurgi pediatrii ai Romaniei si foarte important unul ne-spagar.