Dec 16, 11 • De chef, De ras, Din oras • brylu • 4 Comments »

A nu se considera un Vechi Testament într-o Biblie blogosferică. Nu-s nici apostol, nici predicator, e doar o colecție de opinii adunate de-a lungul timpului, urmărind oameni cu mult mai multă experiență și relevanță în branșa asta. Nu sunt nici păreri tehnice, pentru că mă pricep la tehnică mai puțin decât la avioane cu reacție.

Nu mi-am făcut din blogging un scop în viață. Nici nu l-am pus pe o listă de priorități imediate. E acolo, există, îi ofer timpul meu, când îl am. Știu că n-o să-mi permit schimbarea stilului de viață într-atât încât să ajungă în vârful topului chestiilor to-do. Dar Crivățu m-a convins că merită să fac un efort, să-i acord mai multă atenție. Așa că din posturi ocazionale mi-am propus să studiez mai îndeaproape, să învăț cât de mult se poate chiar și prin învățământ la distanță și să încerc să mă dezvolt și online. Până în momentul ăsta, lista de do`s e mult mai scurtă decât cea de don`t`s. Dar noh, din greșeli învață omul.

Blogging

Esența online-ului stă în blogging, că aici vin toate drumurile. Ce prostii am făcut eu până acum…

Păi, am ales doar teme WP proaste. Ce place ochiului nu-i de musai să fie bun. Asta de acum culminând. Cum sunt complet atehnic m-am ofticat degeaba când indienii de la hosting au suspendat site-ul acum trei zile, după povestea cu tigrul. Din câte am priceput eu, și n-am priceput foarte multe, le-am încărcat procesoarele pân să le puște. Deci, nu vă dați cocoși ca mine, mai bine întrebați vreun priceput înainte, cereți o recomandare. Ceea ce urmează să fac. Ex: Arhitema mi se pare apsolut senzațională din punctul ăsta de vedere.

Am lăsat să treacă perioade prea lungi de timp între articole. Am avut zeci de momente în care am scris articole bune, apreciate, distribuite mai departe de o grămadă de lume, ce au generat trafic suplimentar față de cei 200-300 de unici pe zi. Astea sunt momente de speculat în zilele imediat următoare. Te culci pe o ureche mulțumit de ziua precedentă, o să ai o surpriză neplăcută în ziua următoare. Asta n-o să se mai repede. Ex: Sebi și-a scris articole pe șapte zile înainte să plece în Elveția.

M-am folosit de blog ca sprijin pentru evenimentele care le organizez în online. Multe dintre ele nu aveau ce căuta pe blog, pur și simplu nu se potrivesc. Pe deoparte m-a ajutat, pe de altă parte – asta de care vorbim azi – mi-a adus deservicii. Campania asta a fost nemaipomenită, de exemplu, dar au fost altele care nu au adus niciun serviciu blogului și, implicit, nici lor. Dă bine să vinzi bloguri dacă poți aduce beneficii clienților. Dacă nu, toată lumea are de suferit.

Recitiți propria arhivă. O să vă dea ocazia să vedeți cum a evoluat. Sigur, la început o să vă simțiți penibil văzând ce prostii scriați cu doi-trei ani în urmă. Chiar foarte penibili. După care sentimentul de mulțumire va crește pe măsură ce avansați spre ziua de azi. Gândiți-vă că același principiu va funcționa și peste alți doi ani. Când sistemul e invers, închideți blogul .

Repet, nu am căderea să scriu un manual, astea sunt doar propriile mele greșeli.

Facebook

Când aproape 90% dintre cei cu conturi de Facebook nu interacţionează cu paginile româneşti e clar că nu există o reţetă a succesului. Asta o spun toţi cei care se pricep cât de cât la SM. Ce a funcţionat pentru mine? Conţinutul video a adus un feedback foarte bun. E cel mai greu de realizat dar aduce cele mai multe beneficii. Contează mult cât vrei să te foloseşti de Facebook şi care e scopul tău. Dezbateri despre profil sau pagină găsiţi cu un simplu search pe google. Tot din experienţă, profilul cu prieteni adunaţi cu japca nu funcţionează. Vrei să rămâi doar între prietenii tăi? La fel de bine. Pentru asta a fost creat Facebook-ul, un oracol online. Pentru mine a ajuns cel mai bun referrer.

Twitter

Cel mai important: uită-te la #vocearomaniei şi comentează pe Facebook ). Primul lucru, alege cu atenţie oamenii pe care îi urmăreşti. Pentru simple hăhăieli şi trompe cu pretenţie de nas merită temporar după care devine inutil. E timp pierdut. Twitterul e elitist faţă de restul uneltelor SM şi e o luptă mult mai dură pentru succes. Abordează-l cu atenţie şi nu fii agresiv. Când dai de 10 ori acelaşi link aproape sigur o să îţi iei câteva unfollow-uri. Şi că tot am ajuns la jignirea supremă în online, mie unfollow-ul mi se pare cea mai bună unealtă pentru a-ţi măsura eficienţa pe Twitter, pe acelaşi principiu expus mai sus. Prea multe hăhăieli, prea multe “judecăţi de valoare” te vor face să îţi pierzi urmăritorii. Pe de altă parte, pe Twitter ajungi şi să îi cunoşti cel mai bine, ergo, ştii ce le place şi de ce le place de tine, ergo, poţi să le serveşti în continuare ceea ce doresc atâta timp cât sunteţi pe aceeaşi lungime de undă.

Dacă aţi parcurs articolul până aici şi sunteţi gata să spuneţi “da tu cine eşti bă să dai lecţii” mă repet: nu sunt lecţii, sunt doar propriile mele păreri adunate după situaţiile în care m-am regăsit de-a lungul timpului. Rugămintea mea ar fi, adresată în primul rând celor cu ştate mai vechi, să contribuie şi cu alte sfaturi din propria lor experienţă. Cele mai multe s-au auzit la summiturile Revistei Biz dar poate prin vreun cotlon a mai rămas vreunul nespus. Şi poate e folositor unui ageamiu ca mine .

Si inca un fact: până nu ai băut prima bere cu un blogger să nu crezi absolut nimic din ce auzi despre el.

Foto: aşa se măsoară succesul în Social Media. Când te îmbeţi cu alţi 20j de bloggeri.

Tags: blogosfera, campanii, dragii mei, veri fani