Mar 9, 11 • Din oras • brylu • 1 Comment »

La început a fost Monopoly. După aia Catan și te miri ce alte invenții de board games. Dar lumea jocurilor de societate se termină la cuie. Cum bă, n-ați jucat cuie? Pfii, păi să vă explic. Se ia una bucată de butuc. Trunchi de brad de preferință. Dacă se poate și cu noduri, ca să facă jocul mai palpitant. Se bate un cui după modelul clasic, cam un centimetru. Câți jucători, atâtea cuie. După care, ciocanul se întoarce, așa fain, și începi să bați cuiul… cu muchia. O singură lovitură. Ai ratat, ciocanul circulă mai departe. N-ai ratat, ești mare. Și de ratat ratezi, mai ales dacă n-ai cel puțin două beri la bord. Profesorii înfig cuiul dintr-o lovitură. Amatorii, categoria mea, nimeresc fooooarte rar câte un bulan de reușesc să îl înfigă din două lovituri, dar în general se străduie între 7 și 10. Și cu mari emoții, pentru că cel care pierde, dă un rând de Jager la toată lumea. Ș-apăi am jucat în 6, în 8, cred că și în 10. Dar, pe de altă parte, nici să câștigi prea des nu e bine, că dintr-un Jager, două, cinci, cu siguranță o să îți dai la un moment dat cu ciocanu în dește. Dar ce e cel mai nasol și mai nasol la jocul de cuie, e faptul că îți creează dependență. Mda, se poate să fie și de la Jager, dar orișicât. Primul cui înfipt se compară cu… nu poc zice, că citește și mama blogul. So. Dacă vă credeți hotșhoți, dacă aveți impresia că e simplu și că bat câmpii, sâmbăta viitoare, în 19 martie, sus la Arena, I dare you!!! Să vedem care-i mai cuios dintre cuioși (e și pentru duamne). Da să veniți cu bani de shoturi la voi, că mă simt în formă .

Tags: mingea nu e rotunda, sa te caci pe tine, ski