Jan 20, 11 • De la altii • brylu • 2 Comments »
Să ridice două degete ăla care nu a auzit măcar o dată în viaţă expresia asta. A, nu e nimeni cu degetu pe sus? Mă gândeam io.
Faceţi-mă şi pe mine să înţeleg expresia asta. Că spiritul ăsta de căciuleală românesc mă exasperează, mă disperă de-a dreptul şi nu reuşesc să îl înţeleg nicicum. Cică românul e un negociator înnăscut. Sanchi, că ne-am luat-o peste bot mai de fiecare dată când am participat la vreo împărţeală. N-a fost dată să reuşim să ne tragem şi noi pe spuză un leuţ mai mult decât ne-a fost oferit. Ş-atunci de unde spiritul ăsta de mare negociator?
Cer o ofertă de preţ. De fapt oferte, că am cerut în mai multe locuri. Preţurile, evident variabile, pentru un simplu serviciu. De la 150 la 300 de euro. Nefiind ceva unde calitatea excepţională să fie de musai, am ales ce-a fost mai ieftin după care am revenit cu telefoane la ăia de-or pierdut licitaţia ad-hoc. N-a fost unul să nu-mi zică acelaşi lucru: “păi dacă era vorba de bani mai puteam lăsa”. Adică, ai un pix care valorează 5 lei dar mi-l vinzi mie cu 10 pe principiul nu e prost ăla care cere, prost e ăla care dă. Şi după aia faci pe dezamăgitul când îl găsesc în alt magazin cu 5.
Ar fi mega dacă v-aţi da seama, prestatorii de servicii, că între produse şi servicii nu e nicio diferenţă. La Real vă căciuliţi cu vânzătoarea pentru kilul de portocale? No, exact acelaşi e şi principiul unui serviciu. Valorează X atât ceri. Nu mă lua de prost că epoca în care banii zburau pe fereastră pentru că veneau din cornul abundenţei a dispărut. Iar la final vei gândi că puteai merge mai ieftin decât ăl mai ieftin găsit de mine şi o să-ti vatemi oauăle de năcădău ce-ai fost. Foto
-
Bloggere, sa te vada tara
V-am spus ieri pe pagina de Facebook a crocodilului (nu, nu se supără nimeni dacă îi dați un like, dimpotrivă) că urmează să mă deplasez fain frumos la emisiunea Raluca și Răzvan pentru a...
-
Hell comes with Android
Prin toamnă vroiam să vând HTC Cha-Cha-ul cumpărat cu nerăbdare în august, convins că fără tastă de Facebook nu se poate trăi viața de onliner. Am renunțat să îl vând ca să dorm...
-
Spartacus – Vengeance
Recunosc cu mâna pe inimă că prima serie din Spartacus – Blood and Sand a fost de-a dreptul surprinzătoare. Printre atâtea seriale cu teme banale, cu realizări ce nu aduc mai nimic nou,...
Cand imi cautam masina, anul trecut, am dat mail la toti dealerii Ford din Sibiu si judetele invecinate, plus catre bucuresteni, cu toti pusi la To:. Astfel au stiut ca sunt la “licitatie” si au sarit sa-mi faca oferte care mai de care – reduceri de pret, o rabla gratis, alarma etc. (sa mai zic ca Autoklass a cerut cel mai mare pret dintre toti, pentru aceeasi configuratie, adica fix pretul de lista?). Mai departe, am negociat cu 2 sau 3 pe care i-am selectat, tinandu-i la curent cu celelalte oferte primite (totul pe mail, nu la telefon, sa ramana scris). Si dupa 3 zile, ma trezesc cu un mail de la un dealer din Bucuresti care nu-mi raspunsese pana atunci, cu o oferta care, din start, batea tot ce negociasem pana atunci si la care mi-a fost si jena sa cer altceva in plus in afara de covorase. Si, uite asa, mi-am luat Focus din Bucuresti, la un pret la care la Autoklass as fi luat SH cu 15-20000 km in configuratie mai slaba. E o arta sa vinzi, la care nu se pricep toti.
Ca la noi la nimeni, de asta sunt sigură că ai auzit.