Jul 27, 10 • Din oras • brylu • No Comments »

Una dintre figurile marcante ale vieţii economice sibiene de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Carl Wolff este alături de Partenie Cosma unul dintre finanţiştii de valoare ai urbeii, care a lăsat o adevarată moştenire în urmă.

Născut la Sighişoara în 1849, studiază Dreptul la Viena şi Heildelberg, unde în 1869 îşi primeşte titlul de doctor în Drept. La 22 de ani devine redactor al revistei „Neue freie Presse” din Viena. După trei ani revine la Sibiu şi preia conducerea „Siebenburgisch Deutches Tagesblatt”. Din aceasta poziţie, va milita pentru recunoaşterea completă a românilor ca cetăţeni ai Imperiului şi a susţinut relaţiile economice cu România.
Dupa perioadă jurnalistică, Carl Wolff devine directorul Casei de Economii din Sibiu. Din această poziţie el se va implica in lansarea Societăţii de Asigurări „Transylvannia” şi apoi a cooperatiei Raiffeisen, în 1895. De altfel de la demersul lui Wolff de creare a creditului funciar se va naşte un întreg lant de astfel de structuri de creditare funciară, ajungându-se la 185 de astfel de instituţii financiare în 1927 în tot sudul Transilvaniei, fiind un element principal în creşterea productivităţii agricole a acestei regiuni, peste 20.000 de familii din mediul rural al sudului provinciei profitând de serviciile financiare.
Va susţine unele proiecte investiţionale de anvergură ale Sibiului, cum a fost centrala hidro-electrică ce va deservi oraşul începând cu 1896. Împreună cu Partenie Cosma va ajuta nenumarate alte afaceri ce necesitau energie electrică şi va susţine alte proiecte importante pentru oraş cum va fi introducerea tramvaiului în 1905. Pe langâ proiectele sale financiare şi de infrastructură (prin demersurile sale, Sibiul si implicit Transilvania devenind una din primele regiuni cu servicii electrice proprii din Europa), el se va apleca şi asupra turismului, fiind un sustinator al dezvoltării Păltinişului, ca staţiune de iarnă după modelul austriac.
În această perioadă se va implica şi în viaţa politică şi administrativă a oraşului. Între 1881 şi 1887 a reprezentat minoritatea germana în Parlamentul National de la Budapesta. Prin calităţile sale de negociator va face să schimbe planurile guvernului maghiar în ceea ce priveşte reţeaua de cale ferată a regiunii, conexand Sibiul cu restul ţării, prin o serie de noduri ferate, ce iniţial nu existau şi fără de care oraşul urma a fi izolat.

Va muri la Sibiu în 1929. A fost un adevarat pionier al timpului său şi un vizionar. Proiectele sale rămân capitale pentru Sibiu şi pentru Transilvania, ajutând la modernizarea oraşului şi a provinciei. Comunitatea îi va mulţumi dupa 1990, azilul de batrani, nou construit purtându-i numele.

Tags: 10 mari sibieni, campanii, sibiu