Apr 21, 10 • Din oras • brylu • 7 Comments »
După cum bine ştiţi, familionul a devenit cu adevărat familion în urmă cu două luni de zile. Când a venit barza după ce am pus zahăr la geam. Că cică asta e povestea pe care o spun bunicii nepoţilor când întreabă cum se fac copiii. Şi, ca orice sclavi în România, ne-am apucat să batem la uşile instituţiilor mirificului stat român pentru indemnizaţia de mamă. Recunosc din start că am apelat la pile. Am sunat la toţi cunoscuţii din Finanţe pentru a descoperi o ieşire cât de mică din hăţişul birocrativ. Vezi să nu. Să zicem că am avut un noroc chior pentru că am avut cu cine lăsa copilul în cele trei zile pierdute pe holurile instituţiilor. Chiar nu ştiu cum se descurcă mamele care nu au la îndemână vreo bunică sau vreo mătuşă care să-i preia atribuţiile săptămâna aceea care o pierde pe drumuri. Cu toate rezolvate într-un târziu, am o foooarte mare nedumerire. Dacă o doamnă merge să ceară indemnizaţie de mamă şi are certificatul de naştere al copilului, de ce pizda măsii i se cere adeverinţă de la medicul de familie cum că a fost însărcinată?
-
Feb 6, 12 • Din orasRaluca si Razvan, back on air
După o niscaiva pauză, cauzată de plecarea lui Răzvan de la Antena 1, cea mai bună emisiune TV din Sibiu revine în această seară pe sticlă. Formatul este asemănător celui consacrat, cu...
-
Dracii de marti dimineata
Dacă ești șofer adevărat, nu-ți pui lanțuri la roți, îți pui patine. Dacă ești și mai adevărat, îți pui un pickhammer în portbagaj și tai gheața ca Moise Marea Roșie. Barem să se...
-
Soferi de duminica
Am o nelămurire. Dar, înainte, introducerea și desfășurarea acțiunii. Miercuri seară pornesc pe drumul săptămânal la Arena Platoș, că miercurea e zi de concurs. Până la indicatorul...
Eu sunt insarcinata in 4 luni si ma gandesc cu groaza la ce voi face din punctul asta de vedere dupa nastere… lucrez in invatamant… salariul e de rahat…iar sotul meu, abia venit in tara ( a lucrat intr-o firma in Norvegia, dar au dat faliment si aia) e momentan fara niciun job. Ai dreptate: noroc de parinti/bunici. Mama mi-a zis: stai linistita, c’om avea noi o cunostinta doua unde trebuie sa nu ne mai impiedicam de toata birocratia. Ok, avem, stiu… dar sunt atatea femei care n-au! Ele ce fac?! Copiii lor ce vina au?! Parca ma ia si plansul si furia cand stiu ca sunt atatea mame care sunt amanate cu indemnizatia aia luni de zile… si care se trezesc ca li se aproba dosarul cand copilul are deja 1 an si 10 luni! Noi, de bine de rau, avem casa noastra… dar tot as pleca din tara asta in prima clipa daca voi gasi vreo portita de scapare.
Iti urez tot norocul din lume si o pila cat se poate de buna. Si iti tin pumnii pe cand va veni momentul. Da-i dracu cu statul lor, bucura-te de sarcina si nu te gandi prea devreme la momentul asta naspa.
de asta eu am ales sa imi bag picioarele delicat si sa ma pis pe banii lor. cred ca incep sa am reactii alergice la umilinta, serios
Daca iti permiti sa renunti la banii aia scutesti linistit cel putin o saptamana de lins cururi pe la o suta de ghisee. Si scutesti vreo 20 de drumuri intre Finante-Primarie-Directia de Prestatii Sociale si inapoi.
mai eu cred ca pila ta n-a fost buna. Eu n-am avut nici o pila si a durat fix 15 min pana am depus actele. A fost un drum la itm pt cartea de munca si unul la firma, dar nicaieri n-a durat. De adeverinta aia n-am auzit niciodata…
Daca crezi ca acum esti nervos te inseli 
)
Stai sa vezi cat dureaza pana ii primit
io ma gandesc cu groaza ca la mine asta o sa o faca altcineva, ca doar n-oi fi tampita sa ma duc eu, abia nascuta / taiata vai capul meu sa stau la cozi.
oricum, ca vi s-a cerut pt dosar dovada ca mama a fsot insarcinata mi se pare cea mai mare tampenie posibila pe lumea asta… eu nu m-am interesat exact ce acte is necesare, nu ma pot lipsi de indemnizatie, dar da, am auzit ca sunt intarzieri mari… poate ii aud peste o luna doua ca, din motive de criza, iar revin la 600 de ron pe luna….
Brylu, atita timp cit pe externarea din maternitate a lui Arin scria ca s-a nascut la 41 de saptamini iar pe a mea ca am nascut la 39, eu zic ca totul e posibil…