Mar 26, 10 • De la altii • brylu • 1 Comment »

De dimineaţă de când am citit postul m-am tot gândit cum să pun problema. Cum să scriu un text atât de înduioşător încât să conving şi alte persoane să dea o mână de ajutor. De multe ori mi-au ieşit texte de care mi-a fost drag, pe puterea de convingere a cărora puteam să pariez. De data asta, în schimb, nu vine nimic. Aş putea să vă spun că îl cheamă Radu, la fel ca şi pe fratele meu, şi că de asta m-a emoţionat atât. Dar nu e ăsta motivul şi n-are sens să inventez poveşti doar ca să fie lacrimogene. Răducu cel bolnav, în sine, cred ca poartă o suficientă încărcătură emoţională ca să nu mai fie cazul să aberez şi eu pe marginea abisului negru care e un copil bolnav, în special unul care n-a apucat să cunoască nimic din viaţă. E vorba de 20 de mii de euro care le lipsesc pentru a duce la bun sfârşit operaţia şi tratamentul care i-ar asigura o viaţă normală. Eu am pus cât am putut. Sunt 2-300 de vizitatori în fiecare zi pe acest blog. 1 euro de la fiecare şi înseamnă ceva. Cu ce vor aduna şi alţii, sunt convins că se poate. Trebuie să se poată.

Tags: campanii, dragii mei, trist