Jan 4, 10 • Din oras • brylu • 5 Comments »

Mda, ăsta a fost anul ţepelor voite. Că deşi mai avea neşte luni la dispoziţie până să vadă lumina soarelui pentru prima dată, Cătă ne-a şi făcut program. Neştiutori în ale sarcinii, ne-am fi dus până în Croaţia cu copil la purtător la început de septembrie. Ne-au băgat alţii minţile în cap. Ne-am gândit că deh, ceva mai aproape ar merge o deplasare. Şi măcar de revelion. Una peste alta, când ceasul bate a 8 luni de sarcină îţi dai seama că Borsecul parcă nu e chiar aşa de aproape pe cât credeai. Başca un search după cel mai apropiat spital cât de cât de Doamne ajută. No, când vezi că Piatra Neamţ e cea mai aproape localitate cu punct roşu pe hartă parcă te gândeşti de două ori. Doar n-o să am copchilă moldoveancă. Să mă blasteme o viaţă că în buletin scrie la locul naşterii Piatra Neamţ. Aşa că ne-am decis să rămânem acasă. Corinoasa s-a sacrificat, cu gândul că de Revul ce urmează o să îi întoarcem serviciul. Ceea ce o să şi facem. Cam aşa arăta puştoaica de Revelion. Aia mare. Da, şi aia mică.

Nu, nu era nervoasă. Doar poza a dracoasă. Şi io, ce să fac şi io imediat după ceasul al 12-lea. Mi-am cules ferma, că mi se stricau dracului murele.

Tags: dragii mei, jurnal de gravidoasa