Jan 11, 10 • De papa • brylu • 4 Comments »

Visez de ceva vreme la aşa ceva. Cam de când au început să circule mesajele alea cu “eşti de gaşcă dacă… ai mâncat gumă Turbo, ai fumat BT, ai jucat gropiţă”, etc. Copilăria mea culinară este perfect întipărită în memorie. Deşi mă lasă în alte domenii, cum ar fi numele persoanelor pe care le-am cunoscut de-a lungul vremii, mintea ţine foooarte bine minte ce păpam io când eram mic. Probabil papilele sunt mai de treabă decât creieraşul. Şi amintirile curg. Despre ou în pâine, ou moale, gălbenuşul frecat cu zahăr care-l haleam la desert, gomboţii cu prune. Chestii care se puteau face din nimic, pentru că la vremea aceea cam asta se găsea, mai nimic. Iar acum, văd cu surprindere câte minuni se pot face din nişte ouă şi nişte făină. Prăjitura pe care am testat-o de Crăciun la Deva, de exemplu, pe care o făcea străbunica mea, un deliciu, nu alta, făcut doar din ouă şi făină. Gomboţii i-am testat, au ieşit perfect, poate o ţâră cam tari, aşa, ca la prima încercare. Prin urmare, trebuia să vină şi rândul laptelui de pasăre.Gândind în toi de noapte compoziţia, m-am cam speriat. Nu îmi aduceam foarte bine aminte cum se fac bulgării de zăpadă. Nu, bă, nu ăia de se aruncă după bunăciuni. Boules de neige, adică pufoşenile care se aruncă în laptele dulce, dulce, dulce. Dar m-am riscat. Urmează ingredientele: cinci oo, cinci plicuri de zahăr vanilat, 1 litru de lăptic, 250 gr. zahăr, esenţă de vanilie. Nu la sticluţă, că aia amărăşte toată compoziţia, căutaţi pe undeva la plic. Dacă nu găsiţi, mere şi numa cu zahăr vanilat. Ouăle se separă frumuşel. Când o să scăpaţi cel de-al cincelea gălbenuş în albuşurile deja separate, nu vă panicaţi. Cu o ţâră de fineţe iese el de acolo fără să se spargă. Cu adâncă încredere în capacităţile voastre culinare, n-o să vă explic cum se bat oole cu zahăr. Dacă nu ştiţi nici măcar atât nu meritaţi reţeta asta . Laptele se pune la fiert, cu zahărul vanilat şi esenţa de vanilie. Când începe să fiarbă, gălbenuşurile frecate cu jumătate din cantitatea de zahăr se toarnă încet, mestecând încontinuu. După care se mai lasă cam cinci minute la fiert şi se scot pe geam să se răcească. În tot acest răstimp, din albuşurile frecate cu cealaltă jumătate din cantitatea de zahăr se construiesc norii. În felul următor: apa tre să fie musai clocotindă. Luaţi un vârf de lingură din amestec, cam cât o juma de nucă. Nu vă cealadiţi să terminaţi repede pentru că se umflă. Şi se umflă de o să vă dea pe lângă, cum am păţit io la primele. Încetişor, încetişor. Când vedeţi că nu se mai umflă e semnul că trebuie scoşi din apă şi puşi la scurs într-o strecurătoare. Şi tot aşa până terminaţi întreaga cantitate. La vremea aceea, laptele ar trebui să fie rece. Turnaţi norişorii peste lapte şi savuraţi. Io am pus două cuburi de gheaţă în cană, că nu mai aveam răbdare. Dacă nu vă aduceţi aminte de bunica, să-mi spuneţi mie popă.

Tags: De papa, dragii mei, mi-e dor