Dec 9, 09 • Din oras • brylu • 3 Comments »

Mă topesc tot când întâlnesc genul acela de bătrânele cochete, pline de bunătate şi bun simţ. Genul acela de femeie care nu iese cu nimic în evidenţă şi totuşi o zăreşti dintr-o sută. Nostalgic dupa scumpa mea bunică.
Stau la coada la CJAS. Tribut birocraţiei cretine care te obligă să completezi zeci de formulare pentru un căcat de ştampilă. De cealaltă parte a ferestrei, evident, impizditul şi atotputernicul funcţionar la stat. O pizdă, mai pe româneşte. Cu tot riscul să mânc deseară mâncare rece, respectul meu pentru funcţionarii publici se opreşte la mâna de prieteni pe care îi am prin administraţie şi care ştiu că muncesc până cad în cap, pentru că îi văd, mă refuză chiar şi când îi scot la o cafea. Restul, praf pe tobă.
Pe undeva tre să recunosc că am şi o doză de înţelegere. Porcăria asta cu concediile fără plată a dinamitat un sistem care şi-aşa funcţiona în dorul lelii. Dar acum au devenit agresivi. Să te apuci să zbieri la 10 bieţi bătrâni care stau la coadă ca să le pui tu beşita aia de ştampilă mi se pare o mojicie fără limite. Nu mă interesează problemele tale, că e curent în sală, că te-au trimis în fără plată. Fiecare dintre bătrânii care stau de cealaltă parte a geamului are şi a avut la viaţa lui de 10 ori mai multe probleme decât ai avut tu. Şi totuşi, acceptă să îi încolonezi tu ca pe vite şi înghit mojiciile tale. Bagă bine la cap. Cretinul care te-a pus pe tine în spatele ghişeului se aşteaptă, sau sper că se aşteaptă, ca tu să deserveşti oamenii de pe cealaltă parte cu tot ceea ce au nevoie. Nu să îi flitui la fiecare întrebare. Nu sunt atoateştiutori, pentru că dacă erau, măcar unul dintre ei ar fi trebuit să ştie mai bine şi să îţi bage mâna în păr şi să te scuture un pic până îţi revin bunele maniere.
Toţi dracii care veneau în valuri au dispărut rapid. Cu privire blajină, cu vă rog, îmi cer scuze şi mulţumesc bunicuţa din faţa mea mi-a topit toţi nervii. Şi imediat lumea s-a calmat. Inclusiv ciufuţenia sa funcţionarul, care probabil şi-a dat seama că a întins coarda mult prea tare. Se zice că un om bun poate stăpâni cu o vorbă 10 răi. E adevărat, pe cuvânt de onoare.

Tags: editorial gazetaresc, nesimtiti, sibiu