Ziaristul de azi, dinozaurul de maine

Proaspăt reîntors de la sediul Primăriei Sibiu, unde Andrei Marga ÅŸi-a lansat cartea despre criză. Cartea, lansată în prezența primarului Johannis, a directorilor RareÅŸ Bogdan ÅŸi Tavi Hoandră, de la Ziua de Cluj ÅŸi, prin pură întâmplare, a preÅŸedintelui PSD, Mircea Geoană. Actualmente confuz, după discursurile ascultate, în special cele girate prin vorbe alese de cei doi ziariÅŸti, de RareÅŸ Bogdan în special.
Paranteza de rigoare. Noi ziariÅŸtii suntem oameni, pe persoană fizică care este. Dar în momentul în care ne reprezentăm meseria, primul ÅŸi primul lucru de care ar trebui să dăm dovadă ar fi imparțialitatea. Åži, mai ales, neatârnarea. De politic, de economic, de ce-o fi. De-a lungul anilor petrecuți prin presă mi-am dat seama că de foarte multe ori principiul nu are aplicativitate. Åži totuÅŸi. Să începi un discurs cu frază de genul „mă bucur că sunt alături de viitorul preÅŸedinte al României ÅŸi viitorul premier” mie nu-mi sună bine la ureche. Unu, că eÅŸti în campania electorală, doi, că ÅŸi în afara campaniei electorale, în ciuda crezului personal, reprezinți o breaslă care trebuie să fie imparțială ÅŸi trei, că Ziua de Cluj are o mai mică sau mai mare legătură cu Sorin RoÅŸca Stănescu. Acel „NaÅŸ” care acum câteva zile tocmai ce se ocupa cu un „mic” ÅŸantaj anti-PD-L. Deci nu dă bine, oricum le-ai aduna. Om fi de calibru diferit, o fi Clujul fruncea, dar urechea mea tot zgâriată rămâne.
Colegul (probabil) Cisnădianu Turmentat îndeamnă la mobilizare. Replica rămâne aceeaÅŸi. Cred că ziaristul cinstit, echilibrat ÅŸi imparțial reprezintă minoritatea, cam de multiÅŸor încoace. Iar majoritatea ține frâiele în mână. Åžtiu, e campanie. Băsescu trebuie să cadă, I get the picture. Dar până unde poate merge un ziarist pentru asta? La câte principii trebuie să renunțe?
Mai mult sau mai puțin de formă, presa românească a replicat, cu o jumătate de gură, față de scandalul SRS-Bogdan Chireac. Dar îmi permit să mă opresc la doar două persoane, care chiar cred că au făcut sau, cel puțin, încercat să facă ceva. Traian Radu Ungureanu a repetat jumătate de oră aceeaÅŸi frază, acum două seri, la Realitatea. I-a frecat pe Ursu ÅŸi colega de platou pe care uit tot timpul cum o cheamă, până i-a făcut să scoată la iveală subiectul. Un ÅŸantaj de presă pe care televiziunile l-au ignorat complet pe motiv că ziarul Curentul e ziarul de casă al PD-L. Da, este. Dar înregistrarea e tot înregistrare, indiferent că e făcută de pesediÅŸti, pedeliÅŸti, oamenii amfibie sau extratereÅŸtrii de pe Saturn. Andreea Pora a preluat subiectul de unde l-a lăsat Ungureanu. Cu mândrie ÅŸi cu fruntea sus. DeÅŸi se afla între colegi care ar fi trebuit să îi țină partea, Pora a fost ținta tuturor atacurilor. Iar ordinarul Chireac ÅŸi fostul său coleg de bancă, Adrian Ursu, ÅŸtiau doar atât: că înregistrarea e ilegală. Iar asta scuză ÅŸantajul. Alt argument n-a contat. Nici că Haysam a fost înregistrat ilegal, nici Udrea, nici Orban. Dar a contat că cei doi nemernici au fost înregistrați ilegal. Multă muie, „colegi” ziariÅŸti. Apărați ÅŸantajiÅŸtii!
DeÅŸi n-are nicio treabă cu domeniul, Tolontan dovedeÅŸte, încă o dată, dacă mai era cazul, că este liderul unei minorități a ziariÅŸtilor care mai au încredere în cinstea ÅŸi onoarea penelului ÅŸi colii A4.