Nov 3, 09 • Uncategorized • brylu • 5 Comments »
Până la 30 de ani credeam că am experimentat toate senzaţiile posibile. Bucurie, tristeţe, împlinire şi neîmplinire, o paletă atât de largă încât nici nu aş putea acum să le numesc pe toate. Ieri am mai adăugat pe listă una. Nu ştiu cum să o numesc, dar ştiu că e surprinzătoare, aducătoare de fluturaşi în stomac şi de umezeală în jurul ochilor, îţi creşte pulsul, îţi linişteşte mintea. Prima poză a pruncului îţi schimbă complet optica asupra viitorului. Da, eşti pregătit din timp cu gândul că vine ştii că viaţa ta se va schimba. Şi, cu toate astea, nu ştii nimic. Până nu vezi prima imagine, prima expresie a kinderului ce se joacă liniştit ascunsea în burta mămicii şi se strâmbă ciufuţel când îl zgândăre doftoru cu ecograful, nu ştii absolut nimic. De-aici încolo începi să trăieşti. Altfel şi mult mai pătimaş. Şi stau şi mă gândesc în fiecare secundă cum aş putea să-i mulţumesc Simonei. Draga mea rotofeie senzaţională.
Tags: dragii mei, jurnal de gravidoasa
-
Feb 3, 12 • Din orasNu suntem singuri
Când am văzut prima poză m-am râs. Cine drac crede în extratereștrii și în povești de astea de gura sobei? Primul instinct a fost să dau cu unghia pe poză, poate era o bucată de aluat....
-
Jan 25, 12 • Din orasLa Arena, pentru Matei
Povestea a început așa. Cu un mail de la un cititor al blogului. Știți, de multe ori iei în joacă bloggingul ăsta, adesea e mai mult distractiv decât serios. Până vine un moment din ăsta,...
-
Is it not enough?
M-am săturat de subiecte depresive. Nu mai pot să citesc rânduri încărcate de atâta dezamăgire. Nu mai vreau să văd chipuri triste, cu privirile aplecate spre caldarâm. Prea multă...










ce frumoasa-i, seamana cu Deli!!!!
In cuvintele tale se simte deja multumirea.
da, frumoasa Lina, nu gluma
cate saptamani are junioarea de fapt?
Duuulceee! Să vedeți ce fain va fi cînd îi veți putea prinde piciorușele prin burtica Simonei… vă recomand joaca asta
he he!!! Mi-aduc si eu aminte cand am vazut-o pe Eva mea la ecograful cu mulţi de D. Mai draga mi-e imaginea lui Florin emotionat tot cand şi-a văzut maimuţica. Statea cu mânuţele pe faţă ca şi cum s-ar fi ascuns de noi.
E minunat sentimentul!
Sa le dea Dumnezeu sănătate la fetici!