Oct 12, 09 • De papa • brylu • 9 Comments »

Săptămâna trecută mi s-a făcut poftă de mâncăruri demult uitate, gătite de mămici, bunici şi cărora le-am uitat gustul. Aşa că mi-am promis că o să încerc să îmi aduc aminte cum se fac şi că o să încerc să le reînviu în bucătăria familiei, că tot se va înmulţi peste ceva luni şi n-o să-mi duc kinderu la Mc, nu?
Găluştele cu prună, gomboţii, au fost mâncare de bază în familion ani buni de zile. Delicatesă, mai ceva ca trufele. Era sărbătoare când mâncam găluşte. Prin urmare, am scotocit prin amintiri şi m-am pus pe treabă.

1 kg cartofi, musai roşii ca să se lege aluatul, făină – vreo 4, 500 de grame, da să aveţi mai multă la îndemână că io am consumat, nu glumă, 2 ouă, niţică sare, niţică scorţişoară, pezmet şi neşte prune. Nu puneţi botu la prunele greceşti, că-s de toată jena. Dar io n-am avut ce face, că prunele româneşti din Real erau mai toate stricate şi înmuiate, aşa că m-am dus pe mâna grecilor.

Aluatul se face în felul următor. Hierbeţi cartofeii până începe să crape coaja, ca să fie moi, să nu vă dea bătăi de cap. Zdrobiţi-i cu furculiţa până se fac asemănători cu pireul. Apoi, sarea şi două ouă şi amestecaţi bine, bine, după care începeţi şi puneţi făină. Dacă mai reuşiţi să vă dezlipiţi palmele, înseamnă că sunteţi pe drumul hăl bun şi că victoria e aproape. Ar trebui să iasă un aluat ceva mai moale decât cel de pizza dar nici prea moale, că după aia nu îl puteţi întinde. Prunele vin cuţitate în două şi stropite cu puţin zahăr amestecat cu scorţişoară. Toată treaba asta vă ia undeva în jur de 40 de minute, un ceas. De cilea începe partea ceva mai dificilă. Dacă nu v-a ieşit aluatul perfect, cum e cazul meu, o să vă bateţi capul ca să îl întindeţi în palmă. Stropiţi cu făină că merge mai uşor. Înveliţi frumos prunele în aluat, astupaţi orice eroare tehnologică, pentru ca zama prunei să rămână în interior, iar găluştele le daţi apoi la fiert. Mestecaţi din când în când cu tandreţe printre ele, ca să nu se prindă de fund. Ştiţi că sunt gata când au ieşit la suprafaţă. De cilea încolo sunt două variante. Ori prăjiţi un pic pesmetul într-o tigaie de teflon şi amestecaţi găluştele prin pesmet în tigaie, ori le stropiţi bine cu pesmet şi le daţi un pic la cuptor. Io recomand prima variantă pentru că din a doua iese o crustă destul de tare şi o să aveţi nevoie de cuţite ascuţite. La final, în farfurie, mai scăldaţi-le o dată în zahăr cu scorţişoară. Dacă nu vă lingeţi pe deşte, să nu-mi mai spuneţi mie Brylu Crocodilu.

P.S. N-am poze cu ele gata pentru că atunci când m-am apucat, am desfăcut şi o sticlă de Zaraza. Şi era cam pe gata când am terminat cu găluştele. Şi sticla şi io

Tags: De papa, deva, long gone, mi-e dor, utile