Sep 16, 09 • De la altii, Din oras • brylu • 6 Comments »

O fi mândria de ardelean mândrie de ardelean, dar adevărul e tot adevăr, oricum l-ai răsuci. Din nefericire, pentru odihna mea proprie şi personală, am fost supus la un tur de forţă la volan, într-un răstimp foarte scurt. Sibiu-Piteşti-Bucureşti-Bucureşti-Bucureşti-Bucureşti-Braşov-Sibiu în ceva mai mult de 24 de ore. Foarte obositor, nu neapărat ca distanţă, ci ca uzură psihică în traficul din România. Cu excepţia micuţei bucăţi de autostradă, unde te mai şi poţi relaxa la volan, mai ales dacă o prinzi aproape goală, cum am prins-o eu duminică.
Pe lângă neşte mici probleme de familie care necesitau o rezolvare rapidă, sarcina principală a excursiei a fost plantarea unui căţelandru la aeroportul Otopeni, cu destinaţia Finlanda. Deşi părea logic, m-am hotărât să nu mă duc înspre Bucureşti pe Valea Prahovei, ci pe drumul clasic, Valea Oltului, şi să-mi iau inima în dinţi la traversatul Bucureştiului. Din nou, băftoc, că era aproape gol duminică pe la 11. Aşa că am ajuns mult mai repede decât îmi programasem. Am mai bătut drumurile prin capitală încă vreo 3 ceasuri, aşa în plimbare, după care dimineaţă am plecat spre Sibiu, de această dată cu escală la Braşov. Şi am ajuns apoi acas.
Acu, dilema existenţială care mă frământă pe mine e următoarea: s-au cuminţit şoferii bucureşteni sau şoferii sibieni au fost întotdeauna atât de imbecili? De când mă ştiu eu m-am temut de traficul din Bucureşti. Şi-am avut nenumărate întâmplări limită printre şinele de tramvai, scuare şi şoferi nervoşi. Dar de data asta am rămas chiar surprins. Şi, să nu uităm, luni dimineaţă a început şcoala. Exceptând un nene care venea cam tare, pe linia de tramvai din stânga scuarului, cu care era să mă pup, traficul din Bucureşti a fost exemplar. Şi probabil, dacă eram de-al locului, m-aş fi asigurat şi la linia de tramvai înainte să fac stânga. Deci are circumstanţe atenuante. Am rămas uimit când am văzut că sunt singurul care n-a frânat brusc la galben, la semafor şi a trecut mai departe în timp ce toţi ceilalţi au oprit, deşi măcar primele maşini aveau timp să treacă înainte să se facă roşu. Singura hibă ar fi prioritatea la pietoni. Nu că s-ar acorda altundeva.
Mă întorc în Sibiu. Încă de la intrare, demenţi. Dau să o fac la stânga, pe Rahovei. Cei din faţă au verde, aştept, maşinile de pe banda din dreapta opresc, pentru că se făcuse roşu. Pe banda din stânga vine un beemwe argintiu, cu pedala blană, noroc de Dumnezău că am accelerat, că de nu muci mă făcea. Două ceasuri mai târziu, mă duc spre magazinele de la Şelimbăr. Dumbrăvii cu Dima, eu semnalizam că o iau la dreapta. Toate maşinile, aliniate frumos în rând. Vine un descreierat, cu un Opel Astra, se bagă prin dreapta tuturor, loveşte bordura, de abia am apucat să trag de volan, că îl arunca în mine. În faţă la Piaţa Rahovei, ceva pizdos cu un mini SUV de-ăsta, se apucă de depăşiri pe partea dreaptă, deşi e o singură bandă, drept, ceva mai lărguţă. Era vreo două maşini în faţa mea, încerca să intre în coloană. Dar nimeni nu vroia să îl lase. Ajunge în dreptul unui BMW, claxonează ca nesimţitul să i se facă loc. BMW-ul nu îl lasă. Fază la care ăsta trage brusc de volan stânga, mai mai să intre în el.
Drac mai ştie ce să zic, dar sibienii ăştia zici că au luat-o razna toţi.

Tags: deplasari, nesimtiti, trafic