Sep 11, 09 • Din oras • brylu • 7 Comments »

Mă întreb ce-ar spune suporterii Stelei dacă mâine, patronul clubului (altul, nu Becali că pe ăsta îl înjură by-default) ar decide ca Steaua să joace în alb-roşu. Sau invers. Dinamo să joace în roşu-albastru. Sau U Cluj în vişiniu şi CFR în alb şi negru. Sunt gata să pariez acu că n-ar exista peluză neincendiată pe oricare dintre astea patru stadioane.
Ieri a început memorialul Elemer Tordai, la Sibiu. Baschet, pentru necunoscători. Tot pentru ei, Tordai a fost unul dintre cei mai buni jucători ai echipei CSU Sibiu şi a murit acum doi ani, de cancer la colon. Iar de atunci, turneul amical care se desfăşoară la Sibiu în fiecare an, înainte de începerea campionatului, îi poartă numele.
Tot ca un background, ca să se înţeleagă cât mai bine problema, culorile clubului sibian sunt galben-albastru. De când sunt eu în Sibiu şi vin la meciuri, o singură dată a apărut o altă culoare, verde, pe vremea când echipa era sponsorizată de Foresta. Cel mai frumos cântec al galeriei sibiene este “galben albastru sunt culori frumoase, galben albastru sunt victorioase”. Iar cea mai frumoasă scandare e “inima noastră, inima noastră, inima noastră e galben-albastră”. Cel mai mare steag al unei galerii de baschet din ţară are două culori, galben albastru. Steagul folosit la baschet de U Mobitelco Cluj e mai mare ca şi dimensiuni, dar e steagul folosit la echipa de fotbal şi împrumutat la baschet. În fine, detalii nesemnificative.

Semnificativ este însă gestul conducerii Clubului Sportiv Universitar. Printr-o tâmpenie fără margini, o nesocotinţă şi o indolenţă crasă, conducerea clubului a decis să schimbe culorile echipamentului. Şi ce culori credeţi că au găsit. Alb şi Negru. Culorile clubului U Cluj, marea şi singura rivală din campionat a echipei sibiene în acest moment. Meciurile dintre Sibiu şi Cluj au fost cele mai spectaculoase din ultimii 10 ani. Şi în teren şi în tribune. Nu cred că a fost meci jucat la Cluj să nu fie cel puţin 300 de sibieni în galben. Până sezonul trecut, clujenii nu apăreau pe la Sibiu dar anul ăsta au venit. Şi sper să mai vină, pentru spectacol. De multe ori meciurile s-au terminat încrâncenat. Şi pe teren şi în tribune. S-a ajuns la manifestări ultras. La atacuri, bătăi, geamuri de autocar sparte. La ultimul meci cu Clujul din sezonul precedent, autocarul ultras din Cluj a fost trimis acasă. Pe motive de alcool şi de posibile violenţe. E o rivalitate crâncenă, la limita fair-play-ului. Deci o chestie cu care nu te joci dacă nu vrei să degenereze.
Eu fac parte din facţiunea moderată. A seminţarilor, a suporterilor de tastatură, pop-corn-ari, cum le place ultraşilor să ne numească. Dar de data asta am luat foc. Nu se poate aşa ceva. Nu poţi schimba culorile unei echipe dintr-o toană de conducător isteric. Nu te poţi pişa pe istoria unui club pentru un motiv pueril de genul “nu puteau să ne facă la timp echipamente galben-albastre”. Sincer, nici nu cred că şi-au dat seama de tâmpenia pe care o fac. Preferam să joace în roz-portocaliu sau verde-maro. Orice altă combinaţie de culori ar fi evitat un scandal iminent. Pentru că dacă şi de data asta se înghite acest neprofesionalism notoriu al conducerii clubului, rămânem doar nişte copii râzgâiaţi, buni de bătut gura pe la colţuri, care plâng când cineva le ia jucăria.

Tags: deplasari, idioti, mingea nu e rotunda, nesimtiti, trist