Aug 14, 09 • Din oras • brylu • 17 Comments »
De trei ani de zile, în fiecare dimineaţă intru pe ultima uşă din stânga pe coridor. În fiecare dimineaţă ştiu că găsesc în spatele uşii nişte prieteni. Facem o şedinţă de sumar după care mergem împreună la cafea. Ne împrăştiem în toate zările oraşului şi ne întâlnim din nou la ora 2. Roată în jurul mesei care se zgâlţâie din toţi rărunchii. Ne povestim unul altuia subiectele după care am alergat. Ne luăm prânzul împreună. De trei ani de zile n-am mâncat niciunul prânzul acasă. Împărţim frăţeşte pungile de pufuleţi şi pliculeţele de cafea 3 în 1. Ne apucăm de scris şi pe măsură ce se înserează plecăm unul câte unul acasă. E târziu, nevestele bat din picior şi au mâinile în şold. Mai ales a mea. Eterna întrebare, da ăştia vă mai plătesc? Fiecare avea planuri. Unul vroia să plece în stânga, altul în dreapta. Alţi prieteni depindeau de noi. Poate i-am dezamăgit, poate ne-au înţeles. Indiferent de restul priorităţilor, ziarul a fost pe primul loc mai tot timpul.Am renunţat acum trei ani la Tribuna pentru că simţeam că bat pasul pe loc şi că nu pot evolua. Am dat un job destul de bine plătit şi foarte sigur pe unul puţin mai bine plătit dar nesigur ca o punte de bârne ude. Am mers pe încredere, între nişte oameni deosebiţi. Ne-am ţinut spatele unul altuia în permanenţă. S-au pus de-a curmezişul când Grama vroia să mă dea afară. Cu toate nerealizările noastre, ca grup, încrederea şi loialitatea n-au fost niciodată monedă de schimb. Chiar dacă poate uneori am pierdut cu toţii din cauza asta. Că ne-am dat muşchetari.
Când am încetat să mai scoatem Ziarul de Sibiu ne-am căutat o nouă provocare. Am povestit zeci de ore, am pus cap la cap idei. Standard-ul a venit dintr-o normalitate pe care ne-o doream. Vroiam şi ştiam că putem să impunem un standard. Şi bun, rău, cum a fost el, uneori cu greşeli, alteori cu exclusivităţi după care mulţi au plâns, ziarul a fost un Standard în lupta noastră cu noi pentru perfecţionare.
Din păcate ne-am fript. Am uitat că nu toţi sunt ca noi. Am ales să ne asociem cu un om tânăr de afaceri, de la care aveam pretenţii tocmai pentru că e tânăr. Credeam că judecă altfel decât îndoctrinaţii politicieni. Poveşti de adormit copiii. Tot ce atinge politica se transformă în scrum, devine desuet. Dacă îmi pare rău? Nu. Pentru că din această asociere a adus ziarului un an de linişte, în care am putut crea pe marginea ideilor noastre. Altfel nu ştiu dacă am fi ajuns până în acest moment. Suntem ziarişti, nu suntem oameni de afaceri. Îmi pare rău doar pentru că sunt puţini oameni care gândesc ca noi.
Turnul Sfatului e un proiect nou pentru noi. La fel, gândit de noi, creat pe genunchi, pe şerveţele de bar. E un ziar care va fi normal într-o anormalitate crasă a presei româneşti. N-am nicio emoţie pentru calitatea scriiturii, stiu că va fi bună, apreciată şi căutată de cititori, pentru ca am încredere în prietenii mei din redacţie.
Tags: dragii mei, editorial gazetaresc, trist
-
Feb 3, 12 • Din orasNu suntem singuri
Când am văzut prima poză m-am râs. Cine drac crede în extratereștrii și în povești de astea de gura sobei? Primul instinct a fost să dau cu unghia pe poză, poate era o bucată de aluat....
-
Povesti horror
Adevărul că e supernașpa. Arată a lipsă de respect, a totală indiferență. Știu că oamenii ăștia au văzut atâția morți la viața lor încât nici dacă ar căra-o pe Naomi Campbell...
-
Jan 25, 12 • Din orasLa Arena, pentru Matei
Povestea a început așa. Cu un mail de la un cititor al blogului. Știți, de multe ori iei în joacă bloggingul ăsta, adesea e mai mult distractiv decât serios. Până vine un moment din ăsta,...
Of, imi placea SS. Acum nu-mi ramane decat sa citesc TS si sa imi scot SS din bookmarks
Bafta Sobieskule!
Spor si cat mai multe idei inedite la noul ziar, dar cu Standard-ul ce se intampla?
Va tin pumnii!
multe succesuri
standardul este un lucru perfectionabil si el si sunt convinsa ca gasiti acel standard care sa ne multumeasca 
Bafta
Cu cine v-ati fript Brilache? Cu Cercelu’? Ala a vrut doar imagine… ca se voia senator. D’aia si-a “tras” ziar, ca era de boonton. S-au dus alegerile… ziarul a devenit hartie de buda ca nu i-a mai trebuit nici macar la impachetat slanina in el.
Si acum cu Standardu’ ce faceti? I-ati lasat layoutul lu’ Horace Concefel?
Succes in noua provocare!
(f)PS: ar fi trebuit sa te inveti minte, mai ales ca ai mai trecut printr-o “epurare” politica acum 5 ani cand a pus PSD-ul laba pe “copilasul” lui Biris. Politica e ca o femeie curva: ti-e bine cu ea pana o futi si-i cumperi tot ce vrea inima ei. Cand simte ea ca nu mai are nevoie de tine…te zboara ca Airbus-ul…
Cu Standardul nu stiu ce se va intampla, e la mana lui Cercel. Om trai si om vedea.
Suna bine! Si foarte bine ca sunteti uniti si hotarati. Resourceful, cum zice englishmanul, doar ca principala voastra resursa se pare ca sunteti voi insiva si increderea si prietenia si loialitatea care va leaga. Unstoppable – combinatia asta va face de neoprit. Una peste alta, bravos! si bafta multa!
Sa aveti mai mult noroc si sa continuati sa va tineti aproape, ca acolo va este puterea!
Turnul Sfatului…
Turnul de veghere…
@ Tavi: Martorii lui Johannis
)
Just joking. Oricum, interpretabil la modul de martori supraveghetori (si cerberi la nevoie)
Interesant, sincer nu am stiut niciodata de unde aveti puterea de a scrie un ziar, in primu rand ca mi se pare foarte greu si satisfactia nu e prea mare, dar fiecare cu ce stie si ce ii place, oricum, ziaristii sunt toti niste ciudati, hehe
Cum era definitia aia? Daca dintr-o cladire toata lumea se da de ceasul mortii sa iasa si vezi unu’ singur care se chinuie sa intre, ala ori ii nebun, ori ii jurnalist… Cam asa.
Hahaha Mortyse…esti buna.
Bogdane, sa aveti succes.Si colti.Si cap.
Si “oua”.Mai ales “oua”.
Pingback: Cafea rece cu gust amar | dugy's blog
voi sunteti uniti si deschisi mereu la noutate.. si asta e un mare plus intr-o redactie.. sa scrii din placere.. sa stai pana tarziu si sa ai o satisfactie a doua zi, sa te simti implinit ca ai putut sa ajuti pe cineva.. sa deschizi ochii cuiva.. nu oricine are caracter..
si acei care lasa comentarii, gen.. un copil de clasa 5 scrie mai bine.. cred ca ei chiar nu citesc presa..sau nu intuiesc ce inseamna sa fii jurnalist in Romania in ziua de astazi.
Va imbratisez..si mult succes!
bravo baieti. sunteti o echipa de adevarati jurnalisti . cei care va apreciaza, si nu sunt putin, vor fi alaturi de voi si in continuare. succes