Aug 19, 09 • Din oras • brylu • 9 Comments »

De fapt, durerea în cur. Groaznica durere din cur. Abominabila durere în cur. Cineva, careva, vreo instituţie de stat, vreun ONG, ceva organizaţie, nu contează, ar trebui să facă o campanie media Române, uită de durerea din cur. Mă rog să dea careva o bombă atomică. No, una direcţionată, să nu dea carecumva peste cei 2-3 oameni care merită să consume oxigenul şi să-şi trăiască viaţa.

Capitolul I. Mă duc pe la registrul comerţului cu neşte trebi. Ora 8:02. Că ştiam un pont că dacă mă duc la prima oră nu stau la cozi, nu aştept după toţi ăia care au programări la semnat hârtii. Eram singur singurel în tăt Registrul Comerţului. Bat şi io frumos la uşă şi bag capul. Foncţionarul, singur. Privea în gol un monitor. Nici nu deschid gura să întreb dacă se poate, că “aşteptaţi să se facă ora 8″. Nici măcar n-am mai avut prezenţa de spirit să mă uit la ceas. Deşi, când m-am aşezat stupefiat pe scaunul din sala de aşteptare şi am pornit un Hold em pe telefon, era 8 şi 5. Ş-am stat până m-a chemat, pe la şi 10.

Capitolul II. Prin Media Galaxy. Căutam un fax pentru redacţie. Găsesc unul rezon şi mă apuc să cotrobăi printre cutii, să găsesc modelu cu pricina. Ia-l de unde nu-i. Aşa că mă îndrept spre primul gog pe care-l văd pe acolo şi îl întreb respectuos. “Puteţi să mă ajutaţi un pic la raionul de faxuri?” “NU”. WHAT?? “Să vină să vă ajute ăla de la raionul de faxuri”. Şi se întoarce liniştit să privească în continuare în monitor. După 15 minute, acelaşi gog mi-a căutat un fraier de la raionul de faxuri că probabil l-au cuprins remuşcările sau m-a văzut cum îl pizduiam temeinic printre dinţi.

Capitolul III. La TransAgape. Aşteptam să iau un lapte pentru cuţii de lângă bloc. În faţa mea, un nene de peste 80 de ani. Îmbrăcat gros, săracul de el, pe 30 de grade, cu sacou şi pălărie în cap. A aşteptat omul vreo 5 minute să îi vină rândul. Şi o întreabă pe vânzătoare. “Aveţi rachiu Hanul Ars?” “NU”. Colegul vânzătoarei, care tocmai mă servea pe mine, strigă către ea, “vezi că e pe raftul ăsta”. Bătrânelul făcuse deja cale întoarsă şi dădea să iasă din magazin. În loc să îl întoarcă din drum şi să îl servească, tipa a dat în zeflemea din mână. Dă-l în pula mea cu rachiul lui.

P.S. La Domo era azi un singur vânzător în tot magazinul. În rest pustiu. Probabil au început să dea afară.

Capitolul I are avantajul că lucră la stat. Şi deocamdată statul este în continuare un bun angajator. Peste şase luni habar n-am, om trăi şi om vedea. Dar voi, ăştia de la capitolele II şi III, sunteţi nişte cretini. Pentru că dacă voi nu vindeţi produsele, patronul nu încasează. Dacă nu încasează, intră în vrie, n-o să mai aibă bani de salarii. Prin urmare, o să dea oameni afară. Probabil nu o să vă dea pe voi, ăştia cretinii, pentru că sunteţi şărpi şi ştiţi să vă săpaţi colegii. Dar o să vă vină şi vouă rândul şi atunci o să rămâneţi pe străzi. Şi pe voi vă doare în cur, idioţilor.

Tags: idioti, nesimtiti, sibiu, trist