Aug 11, 09 • Din oras • brylu • 7 Comments »
E greu să nu ai perspective. Să priveşti înainte şi să vezi un mare gol. E greu să te schimbi. Să uiţi toate vechile obiceiuri, să renunţi la micile atenţii pe care ţi le puteai oferi. E greu să renunţi la starea de liniştire sufletească şi să o înlocuieşti cu un zbucium permanent. Să cauţi în stânga şi în dreapta o creangă de care te poţi agăţa ca să ieşi la liman. Eşti într-o mare ce pe vremuri era calmă iar acum e zguduită de talazuri. E greu să te uiţi în ochii celor dragi şi să le explici că trebuie să se schimbe. Alături de tine, legaţi de acel cordon ombilical invizibil, care ne leagă pe cei iubiţi. Te consolezi cu proverbul şutului în cur, fără să ai siguranţa pasului înainte. E greu.
Tags: dragii mei, editorial gazetaresc, trist
-
Feb 3, 12 • Din orasNu suntem singuri
Când am văzut prima poză m-am râs. Cine drac crede în extratereștrii și în povești de astea de gura sobei? Primul instinct a fost să dau cu unghia pe poză, poate era o bucată de aluat....
-
Povesti horror
Adevărul că e supernașpa. Arată a lipsă de respect, a totală indiferență. Știu că oamenii ăștia au văzut atâția morți la viața lor încât nici dacă ar căra-o pe Naomi Campbell...
-
Jan 25, 12 • Din orasLa Arena, pentru Matei
Povestea a început așa. Cu un mail de la un cititor al blogului. Știți, de multe ori iei în joacă bloggingul ăsta, adesea e mai mult distractiv decât serios. Până vine un moment din ăsta,...
e, intra-adevar f. greu dar intotdeauna vei reveni in ”joc” atata timp cat optimismul nu va muri. orice-ar fi, trecem si peste asta ca doar nu suntem noi cei mai prosti…
de acord cu tudor. si atata timp cat exista optimism, imposibil sa nu existe si perspective. doar ca acum toate se intampla intr-un ritm mai lent. asa imi place mie sa cred.
We vote BRYLY !!!!
Ce nu te omoara te face mai tare , si tre’ sa-ti spui ca si Gloria Gaynor – I will survive !
PS. asta e un subiect pe care parintii nu prea il dezvaluiesc copiilor , crezind ca-i protejeaza, si apoi copii cind cresc mari isi dau seama pe piele lor cum stau treburile – dac’ o sa am un copchil o sa-i spun pe la vro 16 ani : VIATZA-I CURVA SI DE MULTE ORI NU-I USOARA.
Bafta!
Pf, acum iar ma simt de rahat. Dar trece, nu ?
e, constatari de depresie. trec ele rapid, nu-i problem