Aug 26, 09 • De ham-ham, Din oras • brylu • 10 Comments »

De data asta chiar nu mai reuşesc să mă descurc singur şi de asta vă cer ajutorul. Nu ştiu ce se întâmplă şi nici nu reuşesc să înţeleg. Ajung chiar să gândesc paranoic şi să cred că cineva face astea intenţionat. Şi nu mai reuşesc să le dau singur de cap.
Ieri, către seară, îmi frecam palmele de fericire. Am convins muierea să meargă la înot cu fetele ca să mă pot duce şi io liniştit la baschet. Am trecut pe acasă să mânânc ceva şi să-mi pregătesc echipamentul. Mă şi vedeam în sală bătând mingea. Încălzeam mâncarea pe aragaz iar geamurile, că sunt călduros, erau larg deschise. Prima dată am avut impresia că mi s-a părut. A doua oară am crezut că e o pasăre. A treia oară am ieşit pe balcon. Se auzeau mieunături.
Background: acum patru zile am luat în casă doi căţeluşi, cei aruncaţi în gunoi de un vecin, btw, am aflat şi cine e. Plus Ţica şi Tănă. Plus eu cu muierea. Un pic cam aglomeraţie într-un apartament. Şi mieunaaaau, şi mieunaaaaau. Cum naiba să te lase sufletul să le ignori. Prin urmare, am luat o cutie şi am plecat în căutarea pisicuţelor. Le-am găsit, ascunse într-o tufă, cu un ditai câine ce le dădea târcoale. Nu cred că au mai mult de patru săptămâni. Şi chiar aşa micuţe, că sunt cât palma, erau toate înfoiate, se apărau de câine. Le-am pus în cutie şi m-am aşezat în cur. 5 minute am stat şi mi-am stors creierii, căutând o soluţie. Cel mai probabil au fost şi ele aruncate de cineva. Nici urmă de mamă, nici urmă de culcuş, erau apărute recent. Le-am dus în parc, sperând că o să le găsesc acolo un stăpân. De unde! Zeci de oameni s-au oprit şi şi-au lăsat copiii să se joace cu pisicuţele, unul nu le-a luat. În topul scuzelor, cea mai des apărută e stau la apartament, nu le pot lua iar pe locul 2 vine clasica mă ceartă soţul dacă vin cu o pisică acasă. Mă beţi, ignoranţii naibii.
În fine, am dus pisicuţele în pivniţă, le-am improvizat un culcuş dintr-o cutie şi o pătură şi le-am lăsat acolo peste noapte, cu lăpticul la bot. Dar aia nu e viaţă. În pivniţă e frig, e beznă, singura diferenţă faţă de afară e că nu pot intra câini. La cât de mici sunt, n-ar rezista nici măcar o zi printre atâţia câini. Deci. Dacă vreunul dintre voi nu are animal acasă sau crede că poate să se înhame la încă unul, la o pisicuţă micuţă şi drăguţă pliz. Din tot sufletul vă rog, mai daţi-mi o dată o mână de ajutor. Pe mail, pe commenturi, pe telefon 0745320343 sau 0722227297. Trebuie neapărat să le găsesc stăpân. Nu vreau să le las să moară. Vă rog.

Tags: adoptii, campanii, dragii mei, trist