Jul 21, 09 • Din oras • brylu • 8 Comments »

Propriu şi personal, care este… Ştiţi beutura ceea, bere pe numele ei. Care se serveşte la sticlă, la doză, la bebeluş şi foarte adesea la halbă sau ţap. Draught, că ne-am jmecherit. Nu mai cerem un ţap ci un draught mai nou. Whatever. No, licoarea aceasta gălbuie-maronie e situată undeva la limita dintre trăscău şi aliment. O bere îţi face poftă, cinci ţin loc de prânz, zece te împing la o cină rapidă. Lichidă fiind, licoarea care este, vine cu anumite specificaţii, care nu sunt înscrise pe ambalaj. Pentru că cei care au inventat berea n-au studiat şi anatomia, nu s-au aplecat suficient de îndeaproape de vezică. Prin urmare, berea provoacă de fiecare dată un dans sado-masochist cu vezica beutorului. No, acilea vine titlul de glorie. Ştiţi povestea cu “am dat bani pe ea, mi-e târşală să o piş”. Nu mă credeam aşa de zgârcit. În ziua I la Artmania să zicem că am luat îndeaproape pulsul berilor vândute în ţarc. De lenea statului la coadă am luat tăt câte două, câte două. Până am ajuns la 10. Probabil mai atent la roackeriţele de pe scenă decât la propriile necesităţi, primele 10 au stat bine rânduite la stomac. Una n-a văzut interiorul buzii ecologice. Până când. Puteam să adorm acolo la cât timp mi-a luat să le fac vânt primelor 10. Ca să nu mai zic că până la numărul magic 12 am mai vizitat de 3 ori stabilimentele verzi ca să le povestesc de dulce şi să contribui şi eu la circuitul apei în natură. Greu, da merită.

FOTO

Tags: beri, rockareli