Jun 2, 09 • Uncategorized • brylu • 4 Comments »

Bănuiesc că aţi observat absenţa mea din ultimele zile. Şi cel mai probabil ştiţi şi motivul. Că numa căţeii mă pot ţine departe de comunitatea virtuală . În ultimele două zile, adică duminică şi luni, ne-am ocupat cu marea căţeleală, campania noastră de sterilizări. Cu sprijinul prietenilor de peste Ocean, am sterilizat în două zile peste 100 de animale. Evident, o căruţă de căţei, dar nici pisicile n-au stat mai prejos. Cu această ocazie, mi-am dat seama perfect de ce sunt un dog-person şi nu mă dau în vânt după mâţe. Din sutele de câini cu care am lucrat/jucat în ultimii ani, nici măcar unul nu m-a muşcat. Prima mâţă pe care am pus mâna m-a făcut harcea parcea, de mă întreabă lumea dacă am vrut să mă sinucid. Mi-a tras o circulară la încheietura mâinii de arăt ca un emo. În afara mâţei ucigaşe, a câtorva căţei care aveau… să zicem, probleme cu vezica, am încheiat cele două super zile fără evenimente nedorite. Dar îmi trebe o săptămână de somn.

Mulţumită superveterinarilor noştri, n-am avut probleme cu niciun căţeluş. Au lucrat incredibil de bine şi de repede. Şi, ca să vedeţi câtă încredere am avut în ei, primul cuţu pe care l-am pus pe masa de operaţie a fost Ţica. Că îmi ajung doi Tănăsei, nu de alta. În a doua zi de sterilizări am avut şi o echipă de filmare, care face un documentar cu asociaţii de protecţie a animalelor din toată lumea. Documentarul va fi difuzat pe Animal Planet, deci nu e exclus să apar cu pantalonii mei pişaţi şi plini de noroi pe AP.

Tags: adoptii, caini, campanii, dragii mei, tanase si uratica