Apr 6, 09 • Uncategorized • brylu • 2 Comments »

E aia din p***. Nu în sensul fizic al cuvântului, ci în cel metafizic. Să şăzi, să nu faci nimic, sunetul inconfundabil al primei beri deschise, pocnetul dopului care părăseşte gâtul sticlei de vin, cocoloaşele de aer care părăsesc sticla de cola pentru lămâia cea acră şi romul cel dulce. Ce viaţăăăăăăă. Pulpiţa de puiuţ perpelită cum numa Pope ştie pe grătar, cârnăciorii care sfârâie de fiecare dată când îi întorci, ceafa lată cât palma de agricultor, cartofiorii stropiţi cu ulei de măsline şi usturoi, înveliţi în celofanul din care ies doar când sunt moi şi apetisanţi, sălătuţa cu ridichi şi roşii, o dărabă sănătoasă de telemea de oaie. O berică înainte, un vinuţ în timpul mesei şi Cuba Libre cât încape până dis de dimineaţă. Să plângi de dor, nu alta. Şi n-or trecut nici 24 de ore de când am abandonat ultimele grătare în fălcile celor doi ciobăneşti ce păzeau căbănuţa de vis. Să ne trăiască, Floricică şi Simonoasa. V-am promis nişte poze. Prima, cât se poate de elocventă pentru titlul postului.

A doua, cu sărbătoriţii. Că doar am avut nevoie de un motiv pentru paranghelie. Nu ne îmbetăm ca drojdierii, aşa, de la 9 dimineaţa, fără să avem vrun motiv serios.

Şi ultima, tortura pregătită pe ascons împreună cu Corinoasa. Zurpriza noastră pentru dragii noştri soţiori.

Tags: beri, deplasari, dragii mei, mi-e dor