Mar 20, 09 • Uncategorized • brylu • 1 Comment »
Şi ca să vedeţi că aveam domneala dintotdeauna în sânge şi nu-s un paizan de întors fânul şi rânit căcatul din grajd (kkt, c-am făcut şi d-astea). Ia, primele zvâcniri ale domnului din mine. Cu bericioaica în mână, la scaldă printre grase. Şi nu, nu la Pisi mă refer, că ea era prea ocupată ca să-mi pună coarne în loc să fie grasă
Tags: deplasari, dragii mei, fiţoşenii, long gone
-
Feb 3, 12 • Din orasNu suntem singuri
Când am văzut prima poză m-am râs. Cine drac crede în extratereștrii și în povești de astea de gura sobei? Primul instinct a fost să dau cu unghia pe poză, poate era o bucată de aluat....
-
Jan 25, 12 • Din orasLa Arena, pentru Matei
Povestea a început așa. Cu un mail de la un cititor al blogului. Știți, de multe ori iei în joacă bloggingul ăsta, adesea e mai mult distractiv decât serios. Până vine un moment din ăsta,...
-
Is it not enough?
M-am săturat de subiecte depresive. Nu mai pot să citesc rânduri încărcate de atâta dezamăgire. Nu mai vreau să văd chipuri triste, cu privirile aplecate spre caldarâm. Prea multă...










iara te besheai ca un porc ce eshti… PORCULE!