Mar 26, 09 • Uncategorized • brylu • 3 Comments »

Ies de dimineaţă (azi, la ora 10, că m-am trezit târziu, nuş cum dracu) cu prinţesele la plimbărica de dimineaţă. Să ne pişulim pe tufele din spatele blocului nostru. În stradă, oprit în mijlocul străzii, un Audi negru cu geamuri fumurii. O maşină d-asta nu e niciodată semn de bine. O ocolim atenţi toţi trei şi ne refugiem în terenul viran, să ne vedem d-ale noastre. Parchează Audi-ul lângă blocuceanu şi se dau jos din el trei hojmalăi, cam trecuţi de prima tinereţe, geci de piele, gelaţi, ştiţi stilul… mari clasici în viaţă. Îşi aprind ei tacticoşi câte o mahoarcă iar unul dintre ei, lideru de grup din câte se pare, începe să vorbească la telefon. Nu obişnuiesc să trag cu urechea la conversaţii care nu mă privesc, dar omul chiar ridicase nivelul decibelilor. “Bă fu**** m**** mat** de bulangiu cordit, să te f** şi să mă s**”. No, ce să-i zici unui cocalar de Audi, a… şi cu numere de Constanţa. Îl pun pe ignor şi mă concentrez pe prinţii, să nu dispară vreuna. Trec vreo cinci minute timp în care nenea nostru a săpat tranşee pe trotuar stânga dreapta. Probabil se conversa cu altcineva, de data asta. “Eu te rog să nu vorbeşti urât, da? Că suntem oameni şi ne putem înţelege şi fără să vorbim urât”. No shit, Sherlock. Probabil avea ceva în genul unei amnezii temporare. Sau o dublă personalitate. Când mergea spre stânga Fu*** m*** ma***, cand mergea spre dreapta, să fim oameni, da? De ce să vorbim urât. Două fluierături, băgat câinii în scară. Ce, să înveţe Urâţica să înjure? Nu e destul că latră cân o taie capul? Sau poate atunci chiar înjură…

Tags: fiţoşenii, nesimtiti, tanase si uratica