Jan 20, 09 • Uncategorized • brylu • 8 Comments »

Printre lucrurile pe care le detest principial se numără şi Bucureştiul. Cu tot ce ţine de el, inclusiv drumul dintre Sibiu sau Deva şi Bucureşti. Naveta de un an de zile cu trenul m-a scârbit total. De CFR, de vagoane împuţite, de Gara aceea slinoasă şi de orele pierdute de-an pulea prin trenuri aşteptând gara din Ploieşti (că de acolo mai era puţin). Am încercat apoi şi cu autocarul. Groaznic. Şi mai naşpa decât cu trenul. M-am lecuit şi de autocar. Anul trecut am făcut vreo patru drumuri la Bucureşti, toate cu maşina. Toate infernale. Două dintre ele la spitale, două la concerte. Două mi-au placut, două nu. Vă daţi seama care, din ce motive şi că senzaţia de plăcere n-avea nicio legătură cu drumul efectiv. Mergeam să văd Metallica şi Maiden deci puţin mă interesa de naşpeţea drumului cu pricina. Blocaje în trafic, vară, căldură, praf, duhoarea micilor de la Deduleşti, giz… împuţit drum.

Dar lucrările s-au încheiat şi amu se circulă mai bine, mult mai bine aş putea spune. Dacă vara trecută făceam cam cinci ore de la Sibiu la Bucureşti (până am descoperit drumul prin Curtea de Argeş) acu am făcut 3 ore 20 la dus şi 3 ore în cap la întors. Cu tocăturile de rigoare din partea muierii care stătea în dreapta şi mă stresa. Super ok. Chiar şi intrarea în Bucureşti a mers ca unsă. Am ajuns în Unirii în mai puţin de 15 minute, ceea ce e un record. Din nefericire, de dimineaţă am avut treabă pe Splaiul Independenţei, la Institutul Cantacuzino. De la Palatul Copiilor la institut sunt 3 kilometri şi un pic. Am făcut aţă 55 de minute. Şi dacă vă spun ce consum indica amanta cădeţi de pe scaun. 29.5 litri la sută. Am pizduit de toţi dracii dar m-am abţinut să claxonez. Mi-am menţinut decenţa până la capătul celor 55 de minute. Cu ocazia asta mi s-a demontat pe jumătate mitul bucureşteanului nesimţit. Nu vă gândiţi acuma că îi iubesc. Tot lepre au rămas, dar unii dintre ei parcă au uneori tentative de a fi oameni. Cine ştie Bucureştiul, în faţă la magazinul Unirea sunt şase benzi de mers. Io, încrezător în Marcel stăteam pe prima bandă. Prostul de Marcel (GPS-ul meu pentru cine nu urmăreşte poveştile din trafic de mult timp) îmi zice cu 100 de metri înainte, fă stângaaaaaaaaaa. Cristos, când m-am uitat în stânga am înţepenit. Pe cele 6 benzi erau 8 rânduri de maşini. Şi eu trebuia să trec printre ele. Dar mi-a ieşit cu frumosul. Am zâmbit cu tot şarmul meu la şoferiţe, le-am rugat să îmi permită să intru în faţa lor. Normal că nu mi-au rezistat ). Ba, m-a lăsat în faţa lui chiar şi unul cu beemweul. Mi s-o părut mie că o zis ceva “uite prostu din Sibiu” dar n-o contat. M-o lăsat. Şi aşa am scăpat din înghesuială. Ne-am făcut noi treaba la Cantacuzino, după care dăm să o luăm spre Ikea. Că ii trebuiau Moţoacei rame la tabloaie. Şi aşa… Eram în intersecţie, primul la semafor, pe unul din podurile de peste Dâmboviţa. În faţa mea cârnat de maşini. Se dă verde la cei din faţă care o iau ca din tun. Din spatele meu vine o salvare, cu girofarul pornit. Primul şofer, cu un Caddy, frânează. Nici măcar n-a frânat tare violent. Din spatele lui, o pizdă, şi nu regret niciuna din literele care compun acest cuvânt, vine cu viteză şi îl trosneşte de aproape îl aruncă în ambulanţa care îi trecea prin faţă. Ceva Toyota mică, n-am fost foarte atent. La care ce face bagaboanta. Începe să îl înjure şi să îl claxoneze. M-or luat pe mine dracii, darămite pe ăla. S-au oprit amândoi vreo 10 metri după intersecţie, s-o dat ăla j0s, am crezut că îi ia maşina pe sus şi i-o răstoarnă. Aşa draci a avut în priviri. Norocul ei că-i săreau ţâţanele din decolteu, că de nu şi-o fura. N-am mai stat la spectacol, că o altoiam eu. Am scăpat de 5 ceasuri de Bucureşti şi Doamne mulţam. Dar de data asta n-o fost chiar aşa rău.

Tags: fiţoşenii, idioti, nesimtiti, sa te caci pe tine, sibiu, trafic