Jan 13, 09 • Uncategorized • brylu • No Comments »

Din ciclul “cum un post pe blog mi-a nenorocit weekendul” azi vă prezentăm postul “Remember: cinema”. Scriind la el cu patos au început să curgă prin capul meu imagini. Să încep să îmi aduc aminte filmele care mi-au plăcut, filmele definitorii care au făcut din mine omul care sunt azi. Eu am învăţat enorm din filme iar personalitatea mea se datorează în mare măsură actorilor care au rulat pe micul sau pe marele ecran. M-am vindecat de teama copilărească de animale sălbatice după ce am văzut Dansând cu lupii. Din momentul acela n-am mai simţit nicio frică, nici pe munţi, nici prin păduri. Ce mai, parcă mi-aş fi şi dorit să dau peste un lup prin pădure ). Bine că nu s-a întâmplat. 

Şi, încet, încet mi s-a făcut dor de nişte filme bune. Urăsc prostiile din ziua de azi. Din răsputeri. Aşa că m-am apucat să descarc filme vechi şi faine. Evident, am început cu Kramer vs. Kramer pe care l-am văzut sâmbătă seara, din nou. Ştiţi de ce filmele vechi sunt mai bune decât cele noi? Pentru că sunt foarte simple. 50% se bazează pe abilităţile actorului şi 50% pe subiect. Nu pe efecte speciale sau tehnici moderne de montaj. Sunt simple şi la obiect. Să vedeţi ce premii a câştigat filmul: cel mai bun actor, Dustin Hofmann, cea mai bună actriţă, Merryl Streep, cel mai bun regizor, Robert Benton, cel mai bun scenariu şi cel mai bun film. Cinci Oscaruri şi încă ce Oscaruri.

Povestea este simplă şi o găseşti la fiecare pas. Doi părinţi nu se mai înţeleg, şi divorţează. Drama intervine când la mijloc este prins copilul. Părăsit de Joanna, Billy trebuie să înveţe să trăiască cu Ted, un tată artist care nu se pricepe la nimic, nici măcar la făcut frigănele. Încet, încet, priorităţile lui Ted se schimbă. Copilul devine tot mai important, într-atât de important încât îşi pierde slujba din dragoste de copil. Filmul se termină frumos şi romantic. Cu o mamă care renunţă la custodia copilului pentru că îl iubeşte şi pentru că îşi dă seama că locul lui e lângă tatăl care a făcut atât de multe sacrificii. Nu e aşa că e simplu? Şi tare fain.

No, şi pe lângă Kramer vs. Kramer am început aşa colecţia filmelor de Oscar. Cu No country for old men, The Departed, The Sound of Music, Rocky, West Side Story şi My Fair Lady. Deci o să am nişte săptămâni pline. Dacă mai sunt interesaţi, aduceţi berea…

Tags: blogosfera, mi-e dor, muviz